Relațiile interpersonale reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții noastre deoarece oamenii care sunt în jurul nostru scot la suprafaţă diferite aspecte ale personalităţii noastre. Unii ne fac să ne simţim încrezători, ne fac să zâmbim, alţii ne demoralizează sau ne fac să ne simţim fără putere.

Este alegerea noastră cu cine ne petrecem timpul: cu oameni care scot la suprafaţă ceea ce este mai bun din noi sau cu cei care ne vlăguiesc de putere și ne fac să vedem viaţa în tonuri cenușii. Relaţiile noastre ar trebui să ne facă să evoluăm, nu să ne tragă în jos.

În relațiile apropiate în mod normal ar trebui să ne simțim liberi să vorbim despre orice: despre traumele noastre din trecut, despre trăirile negative, despre suferințele noastre, despre gândurile și alegerile noastre, despre cum suntem noi. Fără să fim judecați, fără să se folosească împotriva noastră ceea ce am spus, fără ca celălalt să se simtă dator să ne dea sfaturi sau chiar să se bucure în secret că și noi am trecut prin momente grele.

La fel, ar fi normal să putem vorbi despre visurile noastre, despre planurile și obiectivele noastre, despre reușitele noastre și motivele care ne fac să ne simțim mândri de noi înșine. Fără să fim ridiculizați, fără să ni se transmită "și ce mare lucru ai realizat", fără să încerce să ni se pună bețe-n roate, fără să fim întâmpinați de negativitate "nu ai cum să reușești", fără să ni se spună "nu te mai lăuda, modestia este o virtute".

Sunt oameni care renunță la visurile lor pentru că apropiații lor îi descurajează, le spun că nu vor reuși sau că nu au abilitățile și puterea necesară pentru a obține ceea ce-și doresc. Influența celor din jurul tău, cei care spun că "te cunosc mai bine", că "știu ei că nu va merge", că e "o prostie să faci asta", poate să fie profund demoralizatoare pentru tine. Ei pretind că te iubesc și că îți vor binele, însă, prin ceea ce spun, nu fac decât să-ți taie aripile și elanul.

Atunci când dorești să ieși din zona ta și a lor de confort, așteaptă-te la astfel de atitudini și ignoră-le pur și simplu. Oamenii care te descurajează vorbesc despre propriile lor frici, despre propria lor neputință și despre dorința lor ca lucrurile să rămână la fel pentru ei - schimbarea ta ar însemna că le perturbi lor echilibrul.

Nu permite ca egoismul și credințele limitative ale altor oameni să stea în calea visurilor tale. Ignoră toate acele voci care te fac să te îndoiești de tine sau care te subestimează. Dă-ți voie să visezi, fă-ți un plan de acțiune și urmărește-ți cu determinare și ambiție obiectivele. Cei care te iubesc cu adevărat, te vor susține să-ți atingi visurile și ei sunt oamenii pe care merită să îi ții aproape de tine în călătoria vieții tale.

Familia, relația de cuplu și prieteniile noastre ar fi normal să fie un spațiu securizant, în care putem să fim noi înșine, în care suntem înțeleși și acceptați necondiționat, în care suntem susținuți să ne dezvoltăm și să evoluăm.

Însă, atunci când acestea nu se întâmplă, suferim cel mai mult. De la cei apropiați ne dorim acceptare și susținere, însă primim critică, reproșuri, devalorizare sau suntem atacați. Atunci când "ai noștri" ne tratează astfel, suferim cel mai mult.

O reacție normală este să ne închidem în noi, să nu mai comunicăm, să ne ferim să fim noi înșine în preajma lor, să mințim, să ne prefacem și să avem relații superficiale, lipsite de conținut. Sau avem opțiunea să ne stabilim limite și granițe clare între noi și ei ori chiar să ne îndepărtăm de cei care evident nu ne vor binele și nu ne susțin interesele, ci și le urmăresc pe ale lor.

Calitatea vieții tale depinde foarte mult de calitatea oamenilor cu care te înconjori, de relațiile pe care le menții și le cultivi. Când observi că un om îți face rău, în mod repetat, ține minte că acceptarea ta nu face altceva decât să îi încurajeze comportamentul. Nu se va schimba pentru că nu are de ce. Însă tu poți oricând să decizi dacă, cât și cum interacționezi cu orice persoană din viață ta. Indiferent cât de apropiată îți este ea.

Tu cu ce fel de oameni te înconjori?