CAPCANELE
RELATIILOR DE PRIETENIE
Unele dintre cele
mai dureroase dezamăgiri pe care le poate simți omul este atunci
când este trădat de prieteni sau de familie. Pe cei apropiați nouă
îi investim cu încredere, îi includem în sufletul nostru și în
preocupările noastre zilnice, ne facem planuri cu ei, ne împărtășim
reciproc trăirile și gândurile.
Ne place
socializarea, apartenența, ne place să avem cu cine să ne distrăm
sau să ne petrecem timpul liber și de multe ori ne lăsăm pe noi
deoparte pentru nevoile sau dorințele prietenilor noștri.
Și vine un moment
în care poate că ți-e greu sau poate ai nevoie de susținerea
cuiva, și apelezi în mod firesc la cei care îți sunt cel mai
aproape... iar ei îți întorc spatele, justificându-și gestul
prin scuze mai mult sau mai puțin plauzibile.
Sau, poate, cu toate
că tu ai băga mână în foc pentru prietenia dintre voi, afli că
de fapt "prietenul" tău cel mai bun te bârfește, te
discreditează în fața altora, te invidiază sau încearcă să-ți
pună bețe-n roate.
Un alt scenariu este
atunci când conștientizezi că "prietenul" tău, prin
sfaturile și îndemnurile pe care ți le dă, urmărește un cu
totul alt interes decât să-ți fie ție bine.
Sunt, de asemenea,
momente în care prietenul tău își schimbă situația în viața
sa (fie pe plan material, social, profesional sau relațional) și
uită încet-încet de tine sau își schimbă atitudinea față de
tine. Îi erai de folos înainte, însă acum are alte lucruri mai
interesante pentru el de care să se agațe.
Și atunci doare,
simți că lumea ta se prăbușește și că nu mai știi în ce să
crezi și în ce să nu crezi. Ai fost rănit de persoana pe care o
țineai cel mai aproape de tine, față de care aveai cea mai mare
deschidere și de la care te așteptai cel mai puțin să-ți facă
rău.
Însă, din păcate,
așa suntem noi, oamenii, construiți, iar toate scenariile de mai
sus fac parte din "normalitatea" interacțiunii dintre
ființele umane.
Cu toate că ne vine
greu să acceptăm, ființa umană este profund egoistă (și nu
într-un sens "ecologic" cum va îndemn eu să fiți); are
insecuritățile ei proprii; are complexe de inferioritate sau de
superioritate și de aceea invidiază, bârfește, este în
competiție sau vrea să-i domine pe alții; are răni psihice
conștiente sau inconștiente și își exteriorizează durerea prin
a face rău și dorind ca și alții să sufere; are nevoie de
atenție și afecțiune din partea altora și îi este ciudă și
simte gelozie atunci când altcineva primește mai mult decât ea
ș.a.m.d.
În atare condiții,
nu prea există prietenie sinceră, profundă și trainică între
oameni (desigur că există și excepții). Prietenia este un lucru
extrem de fragil și perisabil, mai ales între oamenii care nu au un
nivel ridicat de conștiință de sine și de verticalitate.
Este frumos să ai
prieteni, să ai un grup al tău la care să te raportezi, însă îți
va fi mult mai ușor dacă vei înțelege că te poți aștepta la
orice, din partea oricui, oricând.
Bucură-te de clipa
prezentă în relațiile tale, împărtășește-ți viața cu
oamenii cu care rezonezi în prezent, însă, așa ca și în
relațiile de cuplu, acceptă faptul că nimic nu este pentru
totdeauna... și este normal să fie așa, pentru că așa suntem
noi, oamenii, construiți - așa este natura umană. Așteaptă-te la
orice în condițiile în care nu aștepți nimic.
Oricât de dureros
îți sună asta acum, singura persoană în care poți să ai
încredere și pe care te poți baza necondiționat ești tu însuți.
Toți cei din exteriorul tău au propriile lor vieți și propria lor
agendă, așa că cel mai înțelept lucru pe care îl poți face
este să devii tu un întreg, o ființă de sine stătătoare, care
se bucură de interacțiunea cu ceilalți, însă fără să-și lase
viața sau fericirea în mâinile lor.
Fii înțelept!